Stii ...

Imi placea candva sa visez. Ba chiar ajunsesem sa fiu mai mult cu capul in nori, decat atenta la cele din jurul meu. Ma simteam perfect, intr'o lume pe care mi'o contruisem din vise. O lume in care existam doar eu .. si visul meu. Adoram sa stau acolo, unde toate imi erau pe plac, orice lucru, oricat de mic si neimportant ar fi fost, ma facea cel putin sa zambesc. Traiam intr'o lume cum numai in basme exista. Nu'mi venea sa cred ca mi se intampla mie.
Traiam din vise, ma hraneam cu ele si cu iubirea si armonia de care eram inconjurata. Ma simteam invincibila. Nimic nu ma putea afecta. Eram fericita.
Si stii..nu aveam nevoie de nimic altceva. Singura mea dorinta era ca visul meu sa nu se termine. Fugeam de momentul ala. Nu'mi puteam imagina viata fara visul meu.
Stii...visul meu era totul pentru mine. Era singurul motiv intemeiat pentru a zambi. Era singurul care ma proteja de tot ce era rau, de tot ce vroia sa ne faca rau, mie si visului meu. Era singurul care ma rasfata si imi permitea sa ma lingusesc ca o pisica alintata.
Dar stii...toate au un inceput si, din pacate si in sfarsit. Si cam asa s'a intamplat si cu visul meu. S'a sfarsit cand ma asteptam mai putin, brusc. M'a distrus. Si acum, nu'mi mai place sa visez.
Si mai stii...visul meu erai TU!



"Si cand vei realiza, va fi prea tarziu."