Oare cat ? Oare cand ?

Cat oare o sa mai dureze sentimentul asta? Sentimentul asta de neputinta, de frica, de singuratate, de ... de ... M'am saturat sa tanjesc dupa ceva ce nu mai e de mult al meu. Nu mai vreau sa ma mai gandesc non'stop la el. Vreau sa se intample ceva si sa'mi iasa din minte, din suflet, din inima, de peste tot! Mi'a intrat sub piele, mi'a intrat in vene mai rau ca un drog. Un drog pentru care nu a existat, nu exista si nu va exista leac.
Il urasc.
Il urasc tocmai pentru ca tin atat de mult la el. Pentru ca am trecut cu el prin atatea momente frumoase care mi s'au impregnat in minte si in suflet si nu vor sa mai iasa. Pentru ca ma chinuie dorul. Pentru ca il vreau! De ce il vreau? Ce are atat de special? Nu pot sa'mi dau seama cum am putut sa ma agat atat de tare de el.
De ce? De ce dupa atata timp inca am fluturasi in stomac in momentul in care doar vorbeste cineva de el? De ce si acum imi bate inima, de am impresia ca vrea sa'mi fuga din piept, atunci cand il vad?

Oare cand voi avea puterea sa'l uit?